Energia lui "Multumesc!"

    

  Am căutat să înțeleg de ce unii oamenii încearcă să reprezinte o mulțime în loc să se reprezinte pe ei, înșiși ?

Adică, de ce în loc de “mulțumesc” se spune, în mod automat, mă gândesc, “mulțumim”!

    Am primit și o explicație de la o persoană care folosește în mod curent această formulă! Explicația pe care am primit-o a fost una de genul: spun “mulțumim pentru că de fapt, nu îți mulțumesc numai eu că persoană, ci îți mulțumesc și cei din jurul meu, toți cei pentru eu care însemn ceva!

Pe moment m-a cam dat de pereți răspunsul pentru că venea de la o persoană care aparține unui cult religios. Pe moment nu cred că eram pregătită să înțeleg explicația, eram în blocajul meu propriu, mental! Rulăm probabil un program 

Am stat și am reflectat, ba chiar m-am privit în oglindă și am văzut că un fel de clipocire sau cum să vă zic, că atunci când arunci cu efect o piatră în apă - face cercuri, cerculețe în jurul ei!  

    Ei da! Pentru că este rezultatul unei întregi magii pe care o înțeleg așa:

Cuvântul este sunet, 

Sunetul este Vibrație 

Vibrație este energie 

Energie este forța universului .

    Când vorbim, emitem energie către exterior. Răspunsul pe care îl primim, depinde în mare măsură de noi, cum acceptăm acea energie care vine înapoi către noi.

 

Totul în jurul nostru este energie! Până și perețîi casei noastre sunt impregnați cu energia noastră și a cuvintelor noastre, minut după minut, an după an. 

Observați cum vă simțiți când utilizați câteva cuvinte frumoase, dragi vouă, cu vibrație înalta: “Mulțumesc”, “Te iubesc” și vedeți cum va simțiți. Dați-va voie să simțiți! Aveți răbdare cu voi! 

Observați cum va simțiți când folosiți cuvinte urâte, de vibrație joasă - nu le numesc aici pentru că sunt opusul celor de mai sus. Cum va simțiți? 

Comparați cele două emoțîi nesimțite și vedeți cu care rezonați? 

 

Cuvintele au și ele energia lor care se întoarce la ține dacă îi dai voie și o primești înapoi în și că dar! 

S-a scris mult despre acest subiect, însă “my 2 cents” au un ecou pentru mine și îl voi împărtăși cu voi! 

Pentru mine, totul a pornit de la a observa, interpreta și accepta că “încerc” este de fapt o poziționare repetată a aceleiași acțiuni în diferite momente.

Adică, am încercat(sic) să înțeleg de ce avem tendința să repetăm diverse clișee în viață noastră și am ajuns la concluzia că ne oferă un confort al cunoscutului din jurul nostru.

    Așa și cu “Mulțumesc” - în funcție de cum îl rostim, persoană căreia ne adresăm, îl poate trata că:

- pe o datorie și poate răspunde automat sau poate nu răspunde deloc. Este că și cum ne-am lovi energetic de un zid. Este clasicul: “pentru nimic” sau “nu ai pentru ce”. Arată indiferența cu care ne este primit darul. Deseori, automat, fără transfer emoțional, fără a ne transmite ceva înapoi. 

- că o acceptare a mulțumirii, când ne simțim într-un fel datori să răspundem cu “aceeași moneda” și spunem deseori “cu drag” sau “cu plăcere”. Personal găsesc că această sintagmă “cu drag” este demonetizată deja pentru că este folosită automat de din ce în ce mai mulți oameni, fără a pune greutatea unei emoțîi  în răspunsul lor. Să nu râdeti, puteți doar să zâmbiți - mă gândesc la o mare companie de distribuție online ai cărei angajați repetă “că un papagal” acest “cu drag” devalorizat prin însăși repetarea lui la infinit, chiar dacă din tonul acelei persoane se subînțelege o plictiseală cronică și o neiubire de sine transpusă asupra a ceea ce face

- că o întoarcere a mulțumirii prin răspunsul minunat “îți mulțumesc și eu”. Eu interpretez că pe o binecuvântare pe care o trimit înapoi că să provoace același efect asupra celor care înțeleg greutatea energiei pe care o punem în cuvintele noastre. Este că și cum ai mângâia pe cineva care îți oferă deja mângâierea lui, care îți întinde o mână și tu îi întinzi mâna ta, instinctual, nu pentru că o cere o anumită etichetă, ci pentru că vine din interiorul tău, instinctiv.  Pentru că așa îți arăți dragostea ta față de persoană căreia îi răspunzi așa frumos, pentru că mai întâi te iubești pe ține. Este recunoașterea și recunoștința, împreună. 

Eu cam așa răspund pentru că am conștientizat o singură dată efectul pe care cuvintele îl au asupra celor din jurul meu! Și de atunci merg pe calea această care acum a devenit bătătorită, că un “efect de undă” care continuă să se propage.

Întâi apucă-te și sapă, seamănă până când sămânța devine o grădină! 

Aruncă pietricele în apă și vezi efectul de undă! 

Primești, dăruiește! Totdeauna în stare de echilibru!  

Pacea Eului

Articol scris în 17 noiembrie 2022 de IAM 💫👣